Dacă eşti băutor de cafea ştii cât de mult zaţ arunci la gunoi în fiecare zi. Şi nu cred că nu te-ai întrebat măcar o dată ce ai putea face cu el. Unele utilizări ale zaţului de cafea la ştii deja şi le-ai încercat, de altele însă poate nici nu ai auzit. Ca să fim siguri că le ştii pe toate, îţi prezentăm mai jos 14 utilizări ale zaţului de cafea pentru casă şi grădină.
Dacă ai o grădină nu mai e nevoie să-ţi explicăm importanţa îngrăşămintelor organice pentru dezvoltarea şi sănătatea plantelor. Fără fertilizarea solului, în special prin adaosul de azot, plantele – care se hrănesc din el – îl vor epuiza şi rezultatele vor fi din ce mai sărace. Aici intervine îngrăşământul, de preferinţă natural. Probabil, dacă ai avut bunici la ţară, ştii deja de cel mai bun şi la îndemână îngrăşământ: bălegarul de la capătul grajdului care se împrăştia iarna prin grădină. Dacă însă nu ai animale care să producă bălegar, cea mai la îndemână metodă pentru a avea îngrăşământ ieftin este să-l realizezi singur cu ceea ce “aruncă” gospodăria. În acest fel îţi vei ajuta nu doar propria bucată de teren ci vei contribui şi la sănătatea mediului înconjurător prin reciclarea lucrurilor pe care în mod normal le-ai arunca.
Ce este compostul
Este echivalentul pământului din liziera pădurii, produs artifical şi controlat în gospodărie prin descompunerea materialelor bogate în azot şi carbon. În urma proceselor fizice şi chimice, cu ajutorul naturii, în special al râmelor, în câteva săptămâni deşeurile organice se vor transforma într-un îngrăşământ natural.
1. Unde să faci compostul
Ideal este să-l faci, în funcţie de cât spaţiu ai, în vecinătatea casei, pentru a ajunge repede la el, dar nu foarte aproape de ea, deoarece o să atragă muşte şi alte insecte. În funcţie de dimensiunea grădinii, cel mai comod este să fie undeva în mijlocul ei, pentru a putea să-l repartizezi mai uşor când este gata. Mai apoi, locaţia trebuie să se afle într-un loc cald, care să faciliteze procesul de descompunere al ingredientelor şi de formare a compostului şi fără umiditate excesivă.
Nu există un standard pentru spaţiile destinate realizate compostului, aşa numitele compostere. Pot să aibă forma unei lăzi mari, butoaie, etc. În definitiv este vorba de un simplu perimetru (nu mai înalt de 1,5 metri şi cu latura de maxim 2,5 metri) delimitat de un “gard”, care permite depozitarea deşeurilor organice pe care le lasă să respire pentru a se putea descompune. Compostera poate să fie complet închisă, să aibă uşă sau pur şi simplu să aibă doar trei laturi. Cel mai ieftin spaţiu pentru compost se poate realiza din europaleţi şi stâlpi de susţinere. Pur şi simplu se “înfig” paleţii în plan vertical în stâlpii (din lemn sau metal) montaţi în preabil în pământ, care trebuie să treacă printre “picioarele paletului”. Nu uita un aspect foarte important, o composteră nu are fund şi se aşează direct pe pământ (nu beton, nisip, etc.), pentru a permite râmelor şi viermilor să urce pentru a “amesteca” straturile.
Ai aici un filmuleţ de ajutor cu ce înseamnă o composteră.
2.Din ce să faci compostul
Nu e nicio mare ştiinţă să faci compost, trebuie doar să respecţi câteva principii de bază: ce să arunci şi să nu arunci în composteră, care să fie raportul dintre ingredientele bogate în azot şi carbon şi cum să accelerezi procesul de descompunere al ingredientelor.
Ingrediente brune şi ingrediente verzi
Sunt numite aşa după culoare lor generică şi, mai ales, după starea lor, cele brune sunt mai uscate iar cele verzi sunt mai crude. Cele brune sunt bogate în carbon iar cele verzi sunt bogate în azot. Raportul relativ dintre le trebuie să fie de 30 la 1 (de ex. la 25-30 de lopeţi de material brun, 1 lopată de material verde). Nu intraţi în panică, nu e chimie moleculară. Valorile sunt relative pentru a obţine un rezultat optim. Nu explodează nimic dacă, de exemplu, raportul e redus chiar şi la jumătate. Doar că timpul de descompunere o să fie mai lung sau mai scurt, procesele parţial incomplete, etc., dar în cele din urmă tot compost o să obţineţi dacă folosiţi “ingrediente corecte”.
Ingrediente verzi:
Nu folosiţi!
Ingrediente brune
Nu folosiţi!
3.Cum se realizează compostul
După ce ai făcut compostera, poţi să te apuci de treabă. Nu e o mare artă pentru a face compost, în definitiv arunci nişte chestii de care nu mai ai nevoie însă, pentru rezultate bune şi rapide, e de preferat să alternezi straturile de ingrediente brune cu cele verzi. Iar, deoarece cele verzi apar “pe moment”, cum e iarba tăiată proaspăt, e bine să păstrezi la îndemână din cele brune care se găsesc din abundenţă (frunze, ace de pin,etc.)
Cel mai simplu e să începi cu un strat de frunze care să asigure o aerare bună a compostului. Apoi să alternezi straturile de ingrediente brune cu cele verzi şi, printre ele, dacă ai, să presari pământ şi/sau bălegar.
Acum ai ceva de aşteptat. În funcţie de anotimp şi de vremea de afară, o să dureze între câteva zile şi câteva săptămâni până când temperatura interioară a compostului va favoriza procesul de descompunere. Cu ajutorului unei furci poţi verifica după 1-2 săptămâni stadiul compostului şi, după caz, să-i adaugi apă (dacă este prea uscat) sau rumeguş/frunze (dacă este prea umed). O dată la 2-3 zile este ideal să aerezi (amesteci straturile) cu o furcă. Compostul perfect este gata în 4-6 luni, dar timpul se reduce la jumătate dacă este aerat des. La final compostul trebuie să arate ca îngrăşământul din sacul cumpărat din magazin: negru, umed, aerat.
]]>
Nu ai curte dar ţi-ai dori o mică grădiniţă cu plante aromatice? Dacă ai un balcon sau o terasă se poate rezolva cu o investiţie minimă. Pratic se poate face cu ce pică de prin casă sau ce găseşti prin jur. Un butoi aruncat la gunoi, o cadă abandonată, o roabă şi chiar într-un … dulap. Cum e cel de mai jos, rămas fără uşi şi recuperat de la ghena de gunoi.
Pentru a realiza viitoarea dumneavoastră grădiniţă aveţi nevoie de:
1 dulap cu adâncimea minimă de 20-25 de centimetri, de preferat din lemn cât mai solid
1 palet suficient de rezistent cât să-l susţină
lac pentru lemn (cantitatea depinde de dimensiunea dulapului) şi pensulă pentru aplicare
saci sau pungi de plastic
pământ
seminţe de plante aromatice
Pentru realizarea jardinierei
Esenţial este să vă asiguraţi că structura este solidă, nu prezintă puncte prin care pământul şi apa se poată scurge. Mai apoi să vă asiguraţi că dulapul se alează bine pe paletul de lemn. Paletul este important pentru că previne infiltrarea apei. Ultima parte în realizarea “jardinierei” este impermeabilizarea dulapului. Puteţi folosi resturi de lac pentru construcţii (folosit pentru cabane de lemn), pentru parchet sau chiar bărci. Culoarea are impotranţă doar dacă îi acordaţi atenţie. Eu am folosit unul transparent. Scopul este să împiedicaţi apa să se inflitreze şi să ducă la putrezirea lui. Important este să frecaţi dulapul cu un şmirghel (hârtie abrazivă) pentru a deschide porii lacului vechi, după care aplicaţi lacul nou cu o pensulă, de preferat în două straturi, la interval de 6-12 ore (în fucţie de indicaţiile producătorului înscrise pe cutie).
După lăcuire, aşezaţi dulapul pe palet şi tapetaţi fundul cu pungi sau saci de plastic în 2-3 straturi.
Umpleţi pe trei sferturi dulapul cu pământ. Pământul luat din marginea unei păduri e excelent, e gras şi afânat.
Completaţi cu pământ din comerţ până când dulapul este plin. Tasaţi uşor. Udaţi.
Ce puteţi planta
Acum, că “jardiniera” e gata, puteţi să treceţi la plantarea ierburilor dorite. Ce puteţi planta? Aproape orice verdeţuri. Pătrunjel, busuioc, oregano, salvie, mentă, leuştean, ţelină, rozmarin, muştar, lavandă, ceapă tânără sau usturoi. Şi chiar roşii cherry sau ardei iuţi. Important e să alegeţi plante de care avei nevoie, în funcţie de reţetele favorite, în dauna celor pe care le găsiţi cu uşurinţă. Eu am optat pentru busuioc, leuştean, mărar, rozmarin şi salvie. Şi o tufă de ardei iute.
O să vă alegeţi ierburile preferate. Şi, dacă vă înşelaţi asupra utilităţii, nu e nimic, vă puteţi răzgândi şi schimba ierburile plantate. În fond acum aveţi propria grădiniţă de ierburi aromatice la îndemână.
]]>