Nimic nu-ţi dă o senzaţie mai plăcută decât o încăpere proaspăt şi plăcut parfumată. Corect? Şi acum închipuie-ţi că îţi poţi face propriul odorizant de casă sau maşină, natural şi cu bani puţini. Îţi mai aminteşti mirosul proaspăt de cetină de brad sau de coajă de portocală? Pentru că răspunsul e acolo, în uleiurile aromatice ale plantelor.
Ce plante folosim
Citrice – coaja citricelor (lămâi, potrocale, grepfrut, pomelo) conţine uleiuri esenţiale cu o prospeţime aparte ceea ce leface ideale pentru odorizante de cameră sau pentru interiorul autoturismelor.
Răşinoase – bradul, pinul, eucaliptul şi alte plante care produc răşini parfumate se pot folosi cu succes pentru a da un parfum plăcut.
Plante aromatice – rozmarinul, menta, salvia şi, în special busuiocul, sunt plante aromatice pe care bunicii noştri le-au folosit pentru a da un miros plăcut camerelor, cu mult înainte de apariţia odorizantelor chimice.
Condimentele orientale – rulourile de scorţişoară, cuişoarele, boabele de cardamom, sunt condimente care împrăştie un parfum plăcut în spaţiile în care sunt depozitate astfel încât se pot folosi cu succes şi pentru a împrospăta spaţiile de locuit.
Flori – petalele de trandafir sau rămurele levănţică (lavandă) de sunt doar cele mai îndemână flori folosite pentru parfumul lor de durată.
Cum le pregătim
Pentru a ne bucura de aroma plăcută şi efectele calmante pe care le au asupra noastră odorizantele naturale trebuie să ştim că principala lor calitate în acest caz sunt uleiurile eterice (eteri) pe care le conţin şi eliberează în atmosferă. Uleiurile sunt cu atât mai intense cu cât sunt mai concentrate iar pentru asta trebuie să eliminăm apa care le “diluează”. Deşi pare un proces complicat în realitate este câtse poate de simplu, este vorba despre banala uscare. Atenţie, însă, deoarece uleiurile volatile se eliberează la cald, procesul de uscare trebuie să se facă la rece, pentru a ne putea bucura pe deplin de parfumul lor.
Astfel, uscaţi cojile de citrice, plantele aromate, petalele de trandafir sau rămurele de levănţică, etc. pe ziare, în camere (cămări) răcoroase şi întunecate. După uscare (deshidratare), păstraţi odorizantele până la folosire în aceleaşi spaţii până în momentul utilizării.
Cum le folosim
Aşa cum spuneam mai sus, uleiurile volatile se eliberează la cald şi în lumină. Astfel, dacă le-am pregătit şi păstrat la rece, pentru a le folosi avem nevoie de lumina şi căldura camerelor sau a autoturismelor. Cu cât lumina şi căldura este mai puternică cu atât mai intens o să fie şi parfumul eliberat dar şi viteza cu care se va consuma odorizantul.
Faceţi săculeţi din pânză, simpli sau combinaţi, de odorizante – de exemplu, cojile de citrice merg bine cu condimente (scorţişoară, cuişoare, etc) dar la fel de bine în combinaţii cu rămurele de brad sau rozmarin – pe care le plasaţi în centrul camerelor (pe masă) sau în autoturism. Dacă doriţi un parfum intens puneţi săculeţii de odorizant în geam (sau luneta autoturismului) pentru a se afla în lumina şi căldura soarelui, deasupra radiatoarelor, etc.
Unde le folosim
În caremele de zi sau dormitoare
În dulapuri, pentru a păstra hainele proaspete şi parfumate. În plus, lavanda este duşmanul natural al moliilor.
În autoturisme.
Comments on this entry are closed.
Folosesc parfum Aromcom, Bvlgari sau alte marci cu arome discrete pulverizate pe un odorizant din carton. Pentru ca nu imi plac atmosferele saturate de vapori mirositori, pulverizez doar odata pe saptamana si este suficient. La Kalos mai puverizam in zilele calde pe capitonajul portierelor care nu era expus direct la soare. La Skoda inca nu este nevoie de odorizant, inca miroase foarte tare a nou. Daca mostrele le gaseam la preturi 2.36 euro bucata, am gasit aici si care au o substanta de baza mai putin volatila si mai persistenta.