Dacă ai o grădină nu mai e nevoie să-ţi explicăm importanţa îngrăşămintelor organice pentru dezvoltarea şi sănătatea plantelor. Fără fertilizarea solului, în special prin adaosul de azot, plantele – care se hrănesc din el – îl vor epuiza şi rezultatele vor fi din ce mai sărace. Aici intervine îngrăşământul, de preferinţă natural. Probabil, dacă ai avut bunici la ţară, ştii deja de cel mai bun şi la îndemână îngrăşământ: bălegarul de la capătul grajdului care se împrăştia iarna prin grădină. Dacă însă nu ai animale care să producă bălegar, cea mai la îndemână metodă pentru a avea îngrăşământ ieftin este să-l realizezi singur cu ceea ce “aruncă” gospodăria. În acest fel îţi vei ajuta nu doar propria bucată de teren ci vei contribui şi la sănătatea mediului înconjurător prin reciclarea lucrurilor pe care în mod normal le-ai arunca.

Ce este compostul

Este echivalentul pământului din liziera pădurii,  produs artifical şi controlat în gospodărie prin descompunerea materialelor bogate în azot şi carbon. În urma proceselor fizice şi chimice, cu ajutorul naturii, în special al râmelor, în câteva săptămâni deşeurile organice se vor transforma într-un îngrăşământ natural.

1. Unde să faci compostul

Ideal este să-l faci, în funcţie de cât spaţiu ai, în vecinătatea casei, pentru a ajunge repede la el, dar nu foarte aproape de ea, deoarece o să atragă muşte şi alte insecte. În funcţie de dimensiunea grădinii, cel mai comod este să fie undeva în mijlocul ei, pentru a putea să-l repartizezi mai uşor când este gata. Mai apoi, locaţia trebuie să se afle într-un loc cald, care să faciliteze procesul de descompunere al ingredientelor şi de formare a compostului şi fără umiditate excesivă.

Nu există un standard pentru spaţiile destinate realizate compostului, aşa numitele compostere. Pot să aibă forma unei lăzi mari, butoaie, etc. În definitiv este vorba de un simplu perimetru (nu mai înalt de 1,5 metri şi cu latura de maxim 2,5 metri) delimitat de un “gard”, care permite depozitarea deşeurilor organice pe care le lasă să respire pentru a se putea descompune. Compostera poate să fie complet închisă, să aibă uşă sau pur şi simplu să aibă doar trei laturi. Cel mai ieftin spaţiu pentru compost se poate realiza din europaleţi şi stâlpi de susţinere. Pur şi simplu se “înfig” paleţii în plan vertical în stâlpii (din lemn sau metal) montaţi în preabil în pământ, care trebuie să treacă printre “picioarele paletului”. Nu uita un aspect foarte important, o composteră nu are fund şi se aşează direct pe pământ (nu beton, nisip, etc.), pentru a permite râmelor şi viermilor să urce pentru a “amesteca” straturile.

Ai aici un filmuleţ de ajutor cu ce înseamnă o composteră.

2.Din ce să faci compostul

Nu e nicio mare ştiinţă să faci compost, trebuie doar să respecţi câteva principii de bază: ce să arunci şi să nu arunci în composteră, care să fie raportul dintre ingredientele bogate în azot şi carbon şi cum să accelerezi procesul de descompunere al ingredientelor.

Ingrediente brune şi ingrediente verzi

Sunt numite aşa după culoare lor generică şi, mai ales, după starea lor, cele brune sunt mai uscate iar cele verzi sunt mai crude. Cele brune sunt bogate în carbon iar cele verzi sunt bogate în azot. Raportul relativ dintre le trebuie să fie de 30 la 1 (de ex. la 25-30 de lopeţi de material brun, 1 lopată de material verde). Nu intraţi în panică, nu e chimie moleculară. Valorile sunt relative pentru a obţine un rezultat optim. Nu explodează nimic dacă, de exemplu,  raportul e redus chiar şi la jumătate. Doar că timpul de descompunere o să fie mai lung sau mai scurt, procesele parţial incomplete, etc., dar în cele din urmă tot compost o să obţineţi dacă folosiţi “ingrediente corecte”.

Ingrediente verzi:

• deşeuri negătite din bucătarie (coji cartofi, morcovi, portocale, pulpă de fruct rezultată din extragerea sucurilor, salată veche, etc.)
• reziduuri vegetale (tulpini de plante, flori)
• resturi de iarba tunsă
•  buruieni
•  gunoi de grajd lichid
•  gainaţ
•  zaţ de cafea
•  balegă de cal, vacă
• excremente de capră, oaie, etc.

 Nu folosiţi!

• resturi de carne, piele, oase, etc. (vor atrage şoareci şi şobolani)
• pene şi păr de animale
• resturi de mâncare gătită
• lactate, etc.
• fecale de animale carnivore (pisici, câini, etc.)

Ingrediente brune

• rumeguş
• scoarţă de copac
• frunze uscate
• carton şi ziare mărunţite
• paie
• ace de conifere
• coji de nuci
• cenuşă  (maxim 2-3 kilograme pe m3)

Nu folosiţi!

• metale
• deşeuri plastice
• sticle

3.Cum se realizează compostul

După ce ai făcut compostera, poţi să te apuci de treabă. Nu e o mare artă pentru a face compost, în definitiv arunci nişte chestii de care nu mai ai nevoie însă, pentru rezultate bune şi rapide, e de preferat să alternezi straturile de ingrediente brune cu cele verzi. Iar, deoarece cele verzi apar “pe moment”, cum e iarba tăiată proaspăt, e bine să păstrezi la îndemână din cele brune care se găsesc din abundenţă (frunze, ace de pin,etc.)

Cel mai simplu e să începi cu un strat de frunze care să asigure o aerare bună a compostului. Apoi să alternezi straturile de ingrediente brune cu cele verzi şi, printre ele, dacă ai, să presari pământ şi/sau bălegar.

Acum ai ceva de aşteptat. În funcţie de anotimp şi de vremea de afară, o să dureze între câteva zile şi câteva săptămâni până când temperatura interioară a compostului va favoriza procesul de descompunere. Cu ajutorului unei furci poţi verifica după 1-2 săptămâni stadiul compostului şi, după caz, să-i adaugi apă (dacă este prea uscat) sau rumeguş/frunze (dacă este prea umed).  O dată la 2-3 zile este ideal să aerezi (amesteci straturile) cu o furcă. Compostul perfect este gata în 4-6 luni, dar timpul se reduce la jumătate dacă este aerat des. La final compostul trebuie să arate ca îngrăşământul din sacul cumpărat din magazin: negru, umed, aerat.